AMERICANII SUNT CRIMINALI NEBUNIde Larry Romanoff • 18 august 2022 Traducerea: CD
CHINESE ENGLISH ROMANIAN RUSSIAN
Am fost acuzat în trecut că sunt „anti-american” și, deși acest lucru era probabil adevărat, acele sentimente erau îndreptate în primul rând către guvernul SUA și agențiile sale și nu către poporul națiunii, pe motiv că, în ciuda democrației, oamenii nu erau răspunzători pentru atrocitățile întreprinderii criminale psihopatice acționând ca guvern.
Atitudinea mea insă s-a schimbat. Așa cum frunzele nu isi pot transforma culoarea și rădăcinile nu se pot usca fără cunoașterea tăcută a întregului copac, nici un guvern nu poate comite secole de războaie neîntrerupte și atrocități împotriva altor popoare și națiuni fără cunoașterea și aprobarea marii majorități a populației sale.
Și, din moment ce guvernul SUA, armata și CIA sunt controlate aproape 100% și funcționează ca locotenenți ai mafiei evreiești Khazariane, rezidenți în City of London, observațiile mele se aplică în mod egal ambelor părți. Totuși, acestea sunt acuzații uimitoare, așa că haideți să examinăm fundamentarea. Putem începe cu:
Liderii politici și militari americani
Un articol al lui Jim Kouri a citat un studiu FBI (1) care spunea:„… trăsăturile de caracter prezentate de criminali în serie sau criminali pot fi observate în multe personaje din arena politică. Ei împărtășesc trăsăturile psihopaților care nu sunt sensibili la apelurile altruiste, cum ar fi simpatia pentru victimele lor sau remușcarea sau vinovăția pentru crimele lor. Mai este de mirare că America eșuează acasă și la nivel mondial?”
Președinții americani, vicepreședinții, secretarii de stat, secretarii apărării, personalul Casei Albe și mulți senatori și membri ai Congresului prezintă multe sau majoritatea trăsăturilor psihopaților criminali și ale ucigașilor în masă. Dovezile atrocităților guvernului SUA nu sunt greu de găsit. Guvernul Statelor Unite ale Americii a fost întotdeauna o întreprindere criminală, (2) condus cel mai adesea de bandiți și ucigași psihopati genocizi. Mă îndoiesc că există multe dispute în lumea de astăzi cu privire la răul intrinsec care pare să pătrundă în guvernul SUA și în statul profund evreiesc Khazarian care îl controlează, nici cu privire la criminalitatea nebună inerentă în majoritatea politicilor sale externe.
Președinții americani, ca clasă, constituie unele dintre cele mai nerușinate mituri ale istoriei SUA, întotdeauna prezentate în termeni strălucitori de înțelepciune, umanitate și măreție, când erau în mare parte niște bandiți genocid rasiști, angajați din primele zile ale Republicii într-o serie fără sfârșit de genocid. Timp de mulți ani, uciderea indienilor nativi a fost una dintre cele mai bine plătite locuri de muncă din America.
Marele George Washington a fost cel care și-a instruit trupele să jupuiască trupurile nativilor „de la șolduri în jos pentru a face cizme sau jambiere”, iar Theodore Roosevelt, câștigătorul Premiului Nobel pentru Pace, susținând că viețile nativilor aborigeni sunt „la fel de lipsite de sens, mizerabile și feroce ca fiarele sălbatice”, și că exterminarea lor și furtul pământului lor „a fost în cele din urmă benefică, deoarece a fost inevitabil”.
Debarcarea lui Cristofor Columb (Cristóbal Colón) în Lumea Nouă a pus în mișcare un program de genocid care a acoperit toate Americile, exterminând nenumărate milioane, inclusiv întreaga civilizație Maya, Inca și Aztecă, precum și indienii Caraibi și 98% din popoarele aborigine din America. Și totul făcut cu deplina aprobare și participare a liderilor politici americani.
Sacrificiul deliberat al vieților americanilor a făcut întotdeauna parte din agenda de război a SUA. Președintele McKinley a ordonat explozia vasului USS Maine în portul Havana, ucigând aproximativ 400 de marinari americani, ca o scuză pentru a începe un război cu Spania, iar Woodrow Wilson a ordonat scufundarea Lusitaniei ca să sacrifice peste 1.000 de vieți, ca scuză/motiv pentru a intra în primul război European, devenit mondial.
De asemenea, acum indiscutabil este faptul că Franklin Roosevelt cunoștea locația flotei japoneze și ora estimată a atacului asupra Pearl Harbor, planul conceput de Casa Albă ca motiv pentru a intra în războiul european, sacrificând mii de vieți americane la Pearl Harbor.
Se dovedește acum că SUA, sub supravegherea lui Richard Nixon, au abandonat sute de prizonieri de razboi în Vietnam, a căror eliberare era condiționată de plata a 2 sau 3 miliarde de dolari în despăgubiri pe care americanii nu aveau intenția să le onoreze. Puteți citi articolele documentate ale lui Ron Unz pe acest subiect.(3)
Războaiele de agresiune sunt una dintre caracteristicile definitorii ale Statelor Unite ale Americii, țara fiind în război de aproximativ 243 din cei 246 de ani ca națiune. Ingerințele diplomatice și economice extreme sunt aproape de secundă. În ultimii 200 de ani, au rămas doar trei națiuni nesemnificative asupra cărora SUA nu le-a invadat, distrus, sancționat, falimentat, amestecat grotesc în alegeri, nu a lansat atacuri teroriste sau biologice masive împotriva sau brutalizate în alt mod.
Câteva citate alese
„Vreau să fiu bătăuşul din bloc. Nu există viitor [pentru alte țări] în încercarea de a contesta forțele armate ale Statelor Unite.” (General Colin Powell – secretar de stat american, în declaratia sa în fața Congresului) „[America] este pe deplin o națiune, cel mai intens vie ca entitate, atunci când poartă război împotriva altor națiuni. Chiar și pe timp de pace, amintirea războaielor trecute și amenințarea războaielor viitoare este cea care menține vie ideea de națiune în America. Războiul ca cult al națiunii este practic unul dominant.” (Walter Karp) „Războiul ne permite să ne ridicăm deasupra locurilor noastre mici în viață. Găsim noblețea într-o cauză și sentimente de abnegație și chiar fericire. Și într-o perioadă de deficite crescânde și de scandaluri financiare și de deteriorarea însăși a țesăturii noastre interne, războiul este o diversiune minunată… Războiul ne dă un sentiment distorsionat de sine; ne dă sens. Războiul, am ajuns să credem, este un sport pentru spectatori. Armata și presa au transformat războiul într-un vast joc video. Esența lui – moartea – este ascunsă vederii publice.” (Chris Hedges, reporter câștigător al Premiului Pulitzer pentru New York Times)
Fostul președinte al SUA Jimmy Carter a spus: „Am trimis pușcași marini în Liban și nu trebuie decât să mergeți în Liban, în Siria sau în Iordania pentru a fi martor direct la ura intensă dintre mulți oameni pentru Statele Unite, deoarece am bombardat și ucis fără milă săteni total nevinovați – femei și copii și fermieri și gospodine – în acele sate din jurul Beirutului. Drept urmare, am devenit un fel de Satan în mintea celor care sunt profund resentiți”. El a mai spus că SUA este cea mai războinică națiune din istoria lumii. Acesta este unul dintre motivele pentru care SUA au fost de atâta timp enumerate drept cea mai urâtă națiune din lume.
Americanii (și alții) ar putea fi surprinși să afle că SUA nu au instalat niciodată un guvern democratic în nicio țară, oriunde, niciodată. În schimb, în mai mult de 50 de cazuri, SUA au răsturnat cu forța un guvern pașnic și legitim (4) și au instalat un criminal-dictator psihopat brutal.
Asasinările sunt, de asemenea, una dintre caracteristicile definitorii ale SUA. (5) În mai mult de 150 de cazuri, SUA l-au ucis pe șeful statului sau conducătorii executivi ai altor națiuni, inclusiv pe Dag Hammarskjöld când era secretar general al ONU, ca răzbunare pentru rezistența lor la hărțuirea și jefuirea americană. Aceasta nu include eșecurile, în special trei încercări de al elimina pe premierul Chinei Zhou En-lai sau cele 638 de încercări împotriva lui Fidel Castro. În trecut, aceste „operațiuni negre” au fost făcute în secret intens și negate vehement, dar astăzi sunt făcute în mod deschis și liber admis, așa cum sa întâmplat recent cu Soleimani în Iran, asasinatele aparent sunt incluse în definiția americană a „democrației”.
Terorismul este un element integral al politicii externe a Americii și o caracteristică fixă a SUA. Nu este prea discutat nicăieri că revolta teroristă violentă din Tibet din 2008 a fost cadoul Americii pentru China pentru Jocurile Olimpice, la fel ca atacul terorist de la Soci din 2014, cadou echivalent pentru Jocurile Olimpice din Rusia. Nici nu este discutat faptul că principalele organizații teroriste din lume au fost formate, finanțate și instruite de SUA. Dar au fost multe care au precedat ISIS și frații săi; SUA este renumită pentru diversele sale „operațiuni” teroriste.
Operațiunea Northwoods (6) a fost îndreptată către invazia și distrugerea Cubei și a propus, printre multe alte lucruri, umplerea unui avion de linie cu studenți americani, doborârea lui și învinovățirea Cubei, folosind asta ca scuză pentru o invazie militară completă. Operațiunea Gladio (7) a fost o schemă teroristă condusă de CIA în Europa, care timp de decenii a implicat bombardamente, asasinate și alte mijloace pentru a speria națiunile europene cu Comunismul si să adopte guverne de dreapta. Au fost multe de acest fel.
SUA au încurajat și gruparea teroristă FLQ în Quebec (8), menită să realizeze destrămarea Canadei și absorbția pieselor în Imperiul American. Aproape că a reușit. De asemenea, CIA a desfășurat activități teroriste extinse în Canada îndreptate împotriva Cubei. De asemenea, armata SUA și CIA au lansat numeroase campanii teroriste în toată America Latină în anii Reagan, într-o asemenea măsură și cu atâta sălbăticie încât programele au încetat doar pentru că în cele din urmă au întors pr dos stomacul întregii lumi cu multe sute de mii de morți. și practici de tortură nelimitate predate la „Școala Americilor” din Panama și mai târziu în Fort Benning din Georgia. (9)
Guvernul Statelor Unite a folosit întotdeauna tortura împotriva cetățenilor altor națiuni. Operațiunea americană Phoenix din Vietnam a torturat până la moarte peste 45.000 de vietnamezi, majoritatea fermieri săraci. Soldații americani au fost unanimi că nimeni care a intrat în Proiectul Phoenix nu a ieșit în viață. Este de legendă că manualul de tortură al CIA de 1.000 de pagini a fost vehiculat printre toți clienții săi dictatori din America Latină, Africa și Asia. Mai recent, s-a descoperit că SUA au creat cea mai mare rețea de închisori de tortură și nave închisoare din istoria lumii, concentrate pe locuri precum Guantanamo Bay, Abu Ghraib și Baghram și Diego Garcia.
Programul Phoenix al CIA în Vietnam
Acesta a fost unul dintre cele mai brutale și corupte serii de evenimente din istoria Americii, implicând cele mai violente acte de tortură și terorism desfășurate la o scară incredibil de răspândită împotriva civililor nevinovați din Vietnam. La fel ca toate aceste activități americane din lumea a treia, acesta a fost un program organizat de genocid, unul pe care guvernul și mass-media americana l-au negat atunci și continuă să-l nege și astăzi, în ciuda volumelor de dovezi documentate. Obiectivul Programului Phoenix – și multe similare de atunci, condus de armata SUA și CIA – a fost eliminarea prin distrugere a întregii infrastructuri sociale a rezistenței vietnameze la colonizarea americană. Acest lucru a fost realizat prin uciderea în masă la o scară fără precedent, utilizarea uluitoare a tacticilor de teroare împotriva civililor și unul dintre cele mai brutale programe de tortură inițiate vreodată în istoria lumii.
Un bărbat pe nume Barton Osborne, care a fost repartizat la acest proiect militar și CIA la acea vreme, a scris că „A fost în principiu o operațiune psihologică și a fost foarte bine făcută. Americanii au făcut-o de multe ori înainte. Teoria este că nu ucizi liderul, îi ucizi copiii sau familia. Practic, ceea ce faci este că distrugi familia șefului, când tipul [se întoarce acasă], vede mizeria asta, soția lui i-a fost decapitată și copilul a fost rupt din abdomen și decapitat și sângerând, atârnat de un căprior, excremente peste pereți, așa ceva trebuie faci. Deci întreaga rezistență își pierde voința de luptă. Și acesta este practic „The American Way”. Osborn a mărturisit în continuare în fața Congresului SUA: „Nu am știut niciodată în cursul tuturor acestor operațiuni vreun deținut să trăiască interogatoriul său. Toți au murit. Niciun suspect nu a supraviețuit interogatoriului… iar majoritatea au fost fie torturați până la moarte, fie aruncați din elicoptere.” Un oficial american care a fost „consilier” în programul Phoenix a declarat: „Se știa că atunci când cineva era luat [pentru a fi „interogat”], viața lui era aproape de sfârșit.” „Nu voi intra în detalii despre inumanitățile aplicate victimelor, dar un exemplu de ingeniozitate a americanilor este demn de remarcat. Barton a mărturisit că „interogatorii” (Există întotdeauna pretenția unui interogatoriu, sugerând interogatoriu pentru informații militare vitale. Pretenția este întotdeauna falsă.) se lua un bat de lemn de 15cm și îl batea în urechea unui bărbat, în creierul acestuia, apoi il lăsau să rătăcească până murea.”
Agentul Orange
Agentul Portocaliu este un erbicid extrem de toxic, defoliant și cancerigen format din părți egale din două erbicide, 2,4,5-T și 2,4-D, amestecate cu o altă dioxină deosebit de letală numită TCDD. Substanța chimică a fost creatia eforturilor comune între britanici și americani de a proiecta o armă biologică care să extermine total culturile alimentare ale unui inamic. Unele dintre componentele substanței chimice s-au dovedit utile ca erbicide comerciale și au intrat mai târziu pe piețele de masă, deși în cele din urmă s-au dovedit prea distructive pentru mediu pentru a fi utilizate în continuare. Armata americană testa Agentul Orange ca armă biologică inca de la începutul anilor 1940, în special pentru culturile de orez, și a început producția la scară largă pentru a fi folosită împotriva Japoniei înainte de sfârșitul războiului. Și da, l-au folosit si împotriva Japoniei. SUA au testat peste 1.000 de compuși similari și au efectuat teste pe teren ale „celor mai promițători”, în special în Tanganyika și Kenya pentru a evalua valoarea a milioane de litri de erbicide cancerigene în eradicarea copacilor și tufișurilor care ascund teroriști și guvernele socialiste. Arthur Galston, dezvoltatorul TCDD, a citat-o drept „poate cea mai toxică moleculă sintetizată vreodată de om”, dar, potrivit Photoshop și Mr. Sanitise, inserarea sa în Agent Orange a fost o greșeală, un efect secundar neintenționat de producție și prezent doar în „ cantități anormal de mici”.
Versiunea igienizată care își găsește drumul în cărțile de istorie americană este că armata americană l-a folosit ca „defoliant”, un proces blând de îndepărtare a frunzelor din câțiva copaci în care s-ar putea ascunde lunetiștii vietnamezi, dar asta nu a fost niciodată adevărat. Această substanță chimică extraordinar de letală a fost folosită într-un efort de a distruge întreaga recoltă de orez din Vietnam și aprovizionarea cu alimente a națiunii și de a contamina pentru totdeauna solul și apele subterane în măsura în care re-creșterea ar deveni imposibilă. Nu lipsesc fotografiile disponibile publicului care arată elicoptere ale armatei americane și avioane C-123 care pulverizează Agent Orange peste terenuri agricole vietnameze, râuri, lacuri și rezervoare de apă. Versiunea oficială a fost că președintele Ngo Dinh Diem al Vietnamului de Sud a cerut Statelor Unite să efectueze pulverizarea aeriană cu erbicid în țara sa, dar această afirmație este o prostie ridicolă. Diem a fost un gangster american transplantat din New Jersey de guvernul SUA și instalat ca președinte fictiv al unui „Vietnam de Sud” fictiv. Agentul Orange a fost o încercare de genocid al poporului vietnamez și nu are nicio legătură cu defolierea padurilor. „Înregistrarea afirmă clar că numai în provincia Quang Ngai, 85% din toate terenurile cultivate erau programate să fie distruse, în 1970, lăsând sute de mii de vietnamezi să moară de foame”.
În supunerea națiunilor supremației americane, SUA s-au specializat timp de un secol în ceea ce armata numește „pacificare civilă”, care este măcelărirea fără discernământ a unui număr nelimitat de civili, ca metodă preferată de a insufla frică și ascultare permanentă într-un popor. Unul dintre cele mai grave a fost lovitura de stat CIA din Indonezia care a înlocuit Suharto cu Sukarno în anii 1960, unde peste trei milioane de civili au fost uciși în mod deschis și public în cel mai mare măcel de oameni din istoria lumii, fără oprire timp de săptămâni, nu a luat sfârşit până când râurile naţiunii au fost toate roşii de sânge. Exemple asemanatoare există în zeci de alte națiuni, cel mai recent în Irak și Libia. Statele Unite ale Americii sunt singura națiune din lume cu o „universitate” înființată special cu scopul de a preda tehnicile torturii și pacificării civile tuturor dictatorilor bătăuși ai lumii – infama Școală a Americilor.
Istoria părții întunecate a Americii
„Într-un articol ilustrativ din punct de vedere istoric, intitulat „O lungă istorie a părții întunecate a Americii”, autorii americani Peter Dale Scott și Robert Parry fac o imagine uluitoare, chiar dacă deprimantă, a modelului atrocităților militare americane care au format filosofia de bază a colonizării SUA. Editorul site-ului a remarcat: „Mulți americani își văd țara și soldații săi ca pe cei buni care răspândesc democrația și libertatea în întreaga lume, iar atunci când SUA provoacă moarte și distrugere, este privit ca o greșeală sau o aberație”. Autorii furnizează documentație extinsă că atrocitățile americane nu au fost niciodată greșeli, ci au făcut, în schimb, parte dintr-o politică atent planificată pentru a realiza ceea ce s-a numit „pacificarea” populațiilor native care au rezistat colonizării SUA.
„Ei subliniază că există un fir foarte întunecat, dar rar recunoscut, care trece prin tradiția militară a SUA, care a folosit întotdeauna în mod explicit violența brutală și teroarea pentru a suprima populațiile locale, fie că sunt indieni nativi din SUA sau „protejarea intereselor SUA” în Filipine, Vietnam. sau America Centrală și de Sud.” „Poporul american este în mare parte iertator al aceastei tradiții ascunse, deoarece cea mai mare parte a literaturii care susține teroarea sponsorizată de stat este limitată cu atenție la cercurile de securitate națională și rareori se revarsă în dezbaterea publică, care este în schimb dominată de mesaje de bine despre binele intenționate intervenții ale SUA în străinătate.”
„Politica a început cu bătălii din timpul statelor din nordul și sudul SUA, evoluând într-un concept de „război total”, care a însemnat atacuri devastatoare asupra civililor, iar infrastructura economică a devenit parte integrantă a procesului de subjugare. Când generalul american Sherman se lupta cu Sudul, trupele sale au ars case, au lăsat câmpuri și plantații în flăcări și s-au implicat în violuri și crime pe scară largă ale civililor, ca mijloc de a descuraja si a le distruge voința de a lupta. În esență, aceleași tactici au fost folosite împotriva indienilor nativi, unde violența și terorismul au devenit baza unei strategii victorioase de colonizare a SUA. Cu nativii, autorii citează parțial din US Congressional Record: „Au fost scalpați; li s-a lovit creierul; bărbații și-au folosit cuțitele, au rupt femeile, le-au bătut copii mici, i-au lovit în cap cu armele, le-au mutilat trupurile în toate sensurile cuvântului”. Macelul a devenit modalitatea americană de a aduce pacea.”
„Când americanii s-au mutat în afara propriilor granițe pentru a crea colonii militare în mare parte in lumea nedezvoltată, aceste așa-numite politici de „pacificare” i-au însoțit. Când SUA au revendicat Filipine ca un premiu din războiul său spaniol, au urmat aceste politici, arzând case, masacrând civili, ucigând copii, torturând și mutilând cadavre, totul pentru a „pacifica” oamenii – pentru a-i brutaliza sa accepta. nouă poziție ca colonie americană. Sute de mii de civili au fost aduși pe poduri, uciși și aruncați peste bord, astfel încât râurile curgeau cu cadavre. Inspaimantarea populatiei civile. Un corespondent de știri a reflectat rasismul profund al americanilor atunci când a descris scene în care „soldații americani au ucis bărbați, femei, copii, filipinezul, ca atare, era puțin mai bun decât un câine. Nu este un război civilizat, dar nu avem de-a face cu un popor civilizat. Singurul lucru de care știu și de care se tem este forța, violența și brutalitatea. ” Un document de război al armatei SUA a lăudat această „violență criminală exemplară – uciderea și mutilarea captivilor și expunerea trupurilor lor”. Aceste atrocități au fost considerate pe scară largă în cercurile militare drept „pacificare în forma sa cea mai perfecționată“.
Generalul american Colin Powell, care mai târziu a ocupat funcția de secretar de stat al SUA, a susținut practica de rutină de a ucide bărbați vietnamezi ca parte necesară a efortului de contrainsurgență. „Contrainsurgența” în limbaj militar american înseamnă uciderea tuturor oamenilor care rezistă invaziei tale în țara lor; ei sunt „insurgenţii” care trebuie eliminaţi. În Vietnam, SUA au distrus toate barajele și rezervele de apă, o mare parte din terenurile agricole și culturile, au distrus orașe întregi și au masacrat toți locuitorii. „Pacificarea” americană a Vietnamului a adus în cele din urmă aproximativ 5 milioane de vieți, iar acestea nu au fost în primul rând victime militare, ci uciderea organizată a civililor menită să terorizeze întreaga populație pentru a accepta ocupația permanentă a SUA”.
Timothy McVeigh, omul care a aruncat în aer o clădire guvernamentală din Oklahoma City, a declarat într-un interviu: „Ceea ce s-a întâmplat în Oklahoma City nu a fost diferit de ceea ce americanii plouă pe capetele altora tot timpul. Multe națiuni și popoare străine îi urăsc pe americani tocmai din motivele pentru care majoritatea americanilor mă detestă. Ganditi-va la asta.” Dar americanii nu au trebuit niciodată să se gândească la asta, pentru că toate războaiele lor sunt purtate pe pământ străin. Măcelul, moartea, distrugerea și mizeria sunt toate cauzate de oameni din alte țări, iar americanilor nu li se permite niciodată să vadă rezultatele, cu atât mai puțin să le experimenteze direct. Pentru americani, războiul este ceva care se întâmplă în altă parte, iar guvernul SUA și mass-media au grijă să izoleze poporul american de realitatea războiului. „Încă de la scenele emoționale tulburătoare din Vietnam aduse acasă de televiziunea americană, difuzarea cadavrelor americane care se întorc acasă este interzisă de legile punitive, la fel ca practic toate dovezile adevăratelor orori ale războiului – cu excepția cazului în care guvernul SUA fabrică scene pentru a demoniza. o națiune străină.”
Războiul biologic este o altă caracteristică fixă a Statelor Unite ale Americii. Igor Nikulin, fost membru al Comisiei ONU pentru Arme Biologice și Chimice, afirmă că armata SUA are 400 de laboratoare de arme biologice răspândite în întreaga lume, majoritatea înconjurând Rusia și China, în mod convenabil în afara competenței Congresului și, de asemenea, în afara controlului națiunei locale nefericite. Nu mai este în discuție că SUA s-au aflat în spatele războiului biologic declanșat împotriva Chinei și Coreei de Nord în timpul războiului din Coreea și este larg acceptat în mare parte din lume că SARS (10) a fost declanșat de SUA ca un atac asupra Chinei, la fel ca și celelalte șapte atacuri biologice din ultimii câțiva ani.
MERS (11) și EBOLA (12) au, de asemenea, toate semnele armelor biologice create și lansate în SUA. De asemenea, pare aproape o certitudine că Piața Xinfadi din Beijing a fost reînsămânțată cu COVID-20 în iunie 2022 de către aceleași persoane. S-ar putea să vă intereseze să citiți despre interesul intens al SUA pentru dezvoltarea războiului biologic.(13) (14) O altă referință descrie dezvoltarea alimentelor modificate genetic americane ca fiind arma biologică aproape ideală. (15)
Crimele de război atroce sunt o altă specialitate americană. Puteți citi despre orgia uciderii cu care s-au răsfățat la Dresda(16) în Germania, dar sunt multe altele inca necunoscute. În Coreea de Nord, americanii au bombardat pentru a distruge fiecare oraș, comuna și sat din țară, ucigând aproape jumătate din populație și făcându-i pe cei mai mulți dintre supraviețuitori fără adăpost. În Japonia (17), pe lângă distrugerea întregului district Shitamachi din Tokyo, cu un cost probabil de un milion de vieți civili, SUA au bombardat cu foc si alte aproape 100 de orașe japoneze, ucigând pe deplin jumătate dintre locuitori care erau toți femei, copii şi bătrâni. Armata SUA a recunoscut că acestea erau crime de război odioase, dar s-au mângâiat cu faptul că aproape nimeni nu știa și că, în orice caz, nu exista niciun tribunal cu puterea de a le urmări. Aceste trei exemple sunt cele mai evidente, dar sunt prea multe altele pentru a fi enumărate. O excepție ar fi Irakul. Iată două articole pe care trebuie să le citiți pentru a afla adevărul despre Irak. (18) (19)
Puțini oameni știu astăzi că americanii din Germania lui 1945-47 dețin un record pentru crime brutale în masă, probabil că au ucis cel puțin un milion de germani în lagărele de concentrare din Germania – mult după terminarea războiului. Nu este cunoscut pe scară largă, dar aproape toate aceste decese au fost ale civililor, nu ale personalului militar și au fost etapele finale ale Operațiunii Paperclip. (20) SUA au jefuit Germania după război, furând toată proprietatea germană în acest proces, dar au descoperit că nu aveau cunoștințele tehnice sau științifice necesare pentru a înțelege majoritatea invențiilor germane. Astfel, americanii au emigrat cu forța nenumărate mii de oameni de știință germani în SUA, notabil printre aceștia a fost Werner von Braun și similari. Dar mai existau milioane de oameni de știință și tehnicieni pe care americanii doreau să-i „interogheze” pentru a le extrage toate cunoștințele științifice și militare, care apoi formau majoritatea deținuților din „Lagărele morții ale lui Eisenhower”. Odată ce acești civili au fost complet interogați, americanii i-au ucis pe toți, mulți prin execuție totală, iar restul prin înfometare. Acest lucru a fost atât de adevărat încât aducerea de mâncare prizonierilor din aceste lagăre a fost o infracțiune capitală, ducând la uciderea persoanelor vinovate, împușcate la vedere. Motivul a fost acela de a preveni ca oricare dintre aceste cunoștințe să cadă în mâinile Rusiei, dând astfel SUA un avantaj științific și imperial permanent. Eisenhower a fost responsabil nu numai pentru aceste decese, ci și pentru alte nenumărate milioane de relocari forțate și alte atrocități. James Bacque a estimat că între 12 și 14 milioane de civili germani au murit sau au fost uciși în anii de după război. Aceste cunoștințe au fost șterse din toate cărțile de istorie americane și, de asemenea, din toate cele occidentale. Subiectul este încă atât de radioactiv încât este ilegal în Germania, mulțumită maeștrilor lor evrei și americani, să încerce să cerceteze subiectul. „Documentul SUA privind crimele de război a fost, din secolul al XIX-lea și până în prezent, unul în mare măsură invizibil, fără guvern, lideri politici, oficiali militari, agenți de nivel inferior trași la răspundere pentru acțiuni criminale… Oricine contestă această mitologie este repede marginalizat, catalogat drept trădător sau comunist sau terorist sau pur și simplu un nebun dincolo de limitele discuțiilor rezonabile.” (Carl Boggs)
* Scrierile domnului Romanoff au fost traduse în 32 de limbi, iar articolele sale au fost postate pe peste 150 de site-uri de știri și politică în limbi străine din peste 30 de țări, precum și pe peste 100 de platforme în limba engleză. Larry Romanoff este un consultant în management și om de afaceri pensionat. A ocupat funcții executive de conducere în firme internaționale de consultanță și a deținut o afacere internațională de import-export. A fost profesor invitat la Universitatea Fudan din Shanghai, unde a prezentat studii de caz în domeniul afacerilor internaționale la clasele superioare de EMBA. Romanoff locuiește în Shanghai și în prezent scrie o serie de zece cărți legate în general de China și Occident. Este unul dintre autorii care contribuie la noua antologie a Cynthiei McKinney, “When China Sneezes”. (Cap. 2 – Confruntarea cu demonii). Arhiva sa completă poate fi consultată la adresa https://www.bluemoonofshanghai.com/ + https://www.moonofshanghai.com/ El poate fi contactat la adresa de e-mail: 2186604556@qq.com
NOTES (in English)– NOTE ( în limba engleză) [1] Politicienii împărtășesc trăsături de personalitate cu ucigașii în serie, studiu: [20] Cel mai mare furt de proprietate intelectuală din istorie: Operațiunea Paperclip
Traducerea: CD Va urma |
